Lacul Avrig

Creasta Fagaras (a doua zi 02.08.2009)

Dimineata ne-a intampinat cu cerul senin si raze de soare, pormitandu-ne o zi frumoasa. Ne-am pus in miscare la ora 8, de acum incolo nu avem sa mai profitam de umbra vre-unui copac, caci pe creasta nu creste decat iarba. Asa ca in ciuda faptului ca soarele ne zambeste, sunt si dezavantaje, nevoia de a ne hidrata mai des, ceea ce ne obliga sa caram mai multa apa si riscul de a ne bronza mai mult decat trebuie, pentru asta fiind nevoie de crema protectoare, care nu trebuie sa lipseasca din trusa medicala.
La vreo doua ore de locul de unde innoptasem am ajuns la un loc minunat, la lacul Avrig, unde ne-am fi dorit sa mergem inca din prima zi, dar oboseala si-a spus cuvantul. Oricum am hotarat sa pierdem cateva ore admirand aceasta asezare minunata.
Lacul se afla la altitudinea de 2011 m, e ca o oaza de liniste cu apa limpede care te vrajeste si te face sa-ti doresti sa te balacesti, dar odata ce atingi apa te trezesti imediat din vraja, caci este foarte rece.
Ne-am urnit cu greu din acest loc, mai ca si discutasem sa ramanem peste noapte, dar nu eream decat la inceputul calatoriei si speram sa gasim alte locuri asemenea sau mult mai frumoase.
Am continuat pe creasta Garbova pana pe varful Scara apoi am coborat in Saua Scara, la refugiul Scara unde ne-am decis sa ramanem peste noapte, mult prea devreme, la ora 15:30, dar ni s-a spus ca urmeaza o zona mult prea dificila, asa ca mai bine sa fim odihniti pentru urmatoarea zi.

Creasta Fagaras (prima zi 1 august 2009)

Din atatia cati se anuntasera ca merg cu noi in tura, a mai ramas doar un tip Iulian din Brasov si binenteles eu cu Alex. Asa ca am stabilit ca vom incepe tura din Turnu Rosu, intalnirea fiind la 07:00, pe 1 august 2009, fiecare venind din localitatea lui.
Prima zi am savurat din frumusetile naturii, de mersul prin padure, la un moment dat pe poteca ingusta printre copaci ne-au tasnit chiar prin fata cateva caprioare, un moment unic pentru mine, cu cat inaintam cu atat padurea incepea sa se rareasca, am facut nenumarate opriri in care ne-am infruptat cu afine, de ni s-au invinetit mainile si limba.
Ajunsi pe creasta ni se deschide orizontul ca o carte plina cu imagini, de care nu te saturi sa o rasfoiesti, facem popasuri dese, in care ne potolim setea la izvorasele ce curg din munte si admiram peisajele minunate si vietatile de pe aceste meleaguri, oile, magarii si hergheliile de cai.
In cea dintai zi am hotarat sa ramanem pe undeva pe langa Saua Suru, in jurul orei 17:00, urmand ca a doua zi sa ne continuam drumul pe creasta. Ne-am pus la somn multumiti ca am avut parte de o zi senina.

Un moment de ratacire

Intorsi din tura de recunoastere primesc o veste trista, cum ca Dani si Coco no vor mai merge cu noi pe Fagaras. Lucrul acesta m-a facut sa-mi pun si eu semnul intrebarii, si nu am mai avut acelasi entuziasm de-a merge, parca lipsea ceva, nu erea totul complet fara ei.
In ultima zi cand ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru lunga tura, am luat hotararea sa plec la mare. Ajuns la mare am avut un sentiment de neliniste, de parca locul meu nu erea acolo, dar acest sentiment a fost alungat de placerea de a innota in mare si de cele trei tipe cu care urma sa impart pentru o saptamana aceiasi camera. Nu mi-a trebuit decat vreo doua ore de somn si doua apeluri, de la doua persoane care vroiau sa ni se alature turei noastre.
Asa ca s-a produs in mine o scanteie si parca a explodat in mine o dorinta de a merge negresit pe Fagaras, asa ca am reluat planul amanandu-l cu o zi, pe 01 august 2009. Mi-am luat la revedere de la mare si de la cine mai erea de luat si am pornit spre visul meu de un an.

O tura de recunoastere (24.07.2009)

De mult planuiam sa ajung pe Fagaras. Cand auzeam de Fagaras paca auzeam de o poveste pe care o ascultasem de nenumarate ori. E drept ca nu imi propusasem o data anume sa ajung pe culmile acestui masiv, si nici nu paream nerabdator s-o fac prea curand pana acum un an, cand mi-am spus "la anu voi merge pe Fagaras indiferent de ce s-ar intampla!", aceasta decizie si ambitie mi-au dat-o si prietenii mei Coco, Dani si Alex, care s-au innobilat si ei cu aceasta dorinta.
Asadar am inceput pregatirile cu un an inainte pentru o calatorie mult visata. Am citit tot felul de documentatii si am studiat tot felul de harti si trasee, si ne-am oprit asupra crestei. Da, ne-am hotarat sa facem Creasta Fagaras.
Am fost tot timpul constient de cat de repede trece timpul, cu cat se apropia ziua pe care o planificasem pentru pornirea pe creasta, parca emotiile ereau din ce in ce mai mari si chiar daca aveam oarecare cunostinte din carti despre Masivul Fagaras, eream foarte constient ca voi pleca cumva in necunoscut, pentru asta am decis sa facem o tura de recunoastere, asa ca am pornit intr-o dimineata de iulie spre creasta, de la Turnu Rosu.
Pentru descrierea turei va lasa sa-i cititi Jurnalul lui Alex, caci cu el am fost in tura de recunoastere. Eu o sa postez doar cateva imagini din aceasta scurta iesire.

Ochiul sarpelui (Eritrichium nanum)

paths on mountain (Bucegi 18.07.2009)