Ponte Vecchio on night

Piazza SS Annunziata

Campanile

Dupa experienta de acum patru luni, in care am urcat in cupola Domo, am prins un moment profitabil pentru a urca si in clopotnita Domo.
Clopotniţa Operei de Santa Maria del Fiore, are o terasa panoramica de unde poti vedea intreg orasul, dar pana la terasa trebuie sa urci 414 trepte, daca stai prost la captolul efort, se urca destul de anevoios, caci sunt abrupte si pe langa asta spatiul e si ingust, nu poti trece lejer doua persoane una pe langa alta.
Ca pe mai toate zidurile cladirilor si aici sunt gravate tot felul de heroglife in zeci de culori si limbi, nici macar clopotul, care nu sunt sigur ca nu a mai danganit de vreme buna, nu a scapat de mazgaleli.
Dar trecand peste toate aspectele, merita orice efort pentru minunata priveliste ce-o poti admira din varful turnului. Eu mi-am yis mereu ca daca nu ar fi cu intrare as urca de fiecare data cand as trece prin zona, si oricum data viitoare cand voi mai prinde o ocazie sa urca, am sa-mi iau si ceva de mancare sa zabovesc ceva mai mult.

Vedere din interiorul Uffizi

Vedere de pe terasa Uffizi

Galeriile de arta Uffizi

In Uffizi sunt adapostite mari opere de arta ale unor personalitati ca Hugo van der Goes, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raphael, Rembrandt Van Rijn si multi altii.
Trebuie sa recunosc ca ai nevoie de cunostinte suplimentare pentru a face fata unei plimbari prin galerie, si mai ales pentrua intelege ceva, altfel te uiti ca mata in calendar, caci nu cunosti istoria tobloului sau a sclupturii, si mai rau de atat, in ciuda faptului ca are si un mic istoric si de cine e lucrarea, tu habar nu ai cine e cel care a creat-o.
Cam asta am patit eu si nu numai in Galeriile de arta Uffizi, ci si la Louvre si la Ataturk Museum. Dar deosebirea dintre ele este ca la Louvre te lasa sa faci cate poze vroiai, iar la Ataturk Museum ereau cate 5-6 tipi in fiecare incapere, imbracati in negru si cu emitatoare in ureche, care nu te lasau nici macar sa ti mana pe aparat dar sa ami incerci sa capturezi cate o fotografie pe furis, nici o sansa!!!
In schimb la Uffizi cu chiu, cu vai, ii mai puteai fenta cu toate ca la fel ca la Ataturk Museum, este interzisa fotografierea, dar nu sunt atat de severi ca turcii, dar nici atat de amabili ca francezii. Oricum am auzit ca in Louvre, o mare parte din operele expuse sunt copiile originalelor, si asta pentru a evita deteriorarea lor, cele originale sunt conservate bine, in locuri numai de ei stiute.
Totusi Uffizi a foat o experienta frumoasa, mai ales ca am reusit sa imortalizez sicateva imagini.

Strazi inguste

In Firenze, majoritatea strazilor sunt foarte inguste, mai ales cele din centru, de aceea multe dintre ele sunt destinate unui singur sens de mers.
In zona centrala, care este declarata partimoniu national, nici ca s-ar putea face ceva in vederea stradutelor, in ciuda faptului ca sunt din ce in ce mai necesare intrarea masinilor, care aduc marfa si care sunt din ce in ce mai mari. Ba in afar de asta se fac multe reconstituiri si ca sa nu mai dureze asa mult, sunt aduse cisterne si camioane.
Nu mai pun la socoteala, faptul ca transportul persoanelor a devenit un lucru vital, si autobuzele au aceiasi marime ca peste tot. Cei mai fericiti se pot considera cei cu mototine si biciclistii, numai ei pot circula fara sa le fie teama ca dau in zid. Bine aici mai sunt si pietoni care se pot plimba in voie pe stradutele atat de simpatice, pe care nu ar avea loc nici macar o masina mica. Mie unu mi-au lasat tot timpul o imagine epocala si linistita.
Faptul ca au strazi inguste prin orase, nu-i impietica sa fie la inaltime la capitolul autostrazi. Si oricum in ciuda strazilor stramte, circulatia e destul de aerisita.