Jurnal de Italia II

Tocmai am avut o saptamana in care cand am lucrat cand nu, fapt care nu mi-a picat tocmai bine, caci tinta mea nu e sa nu am de lucru, ci sa lucrez cat mai mult, dar acum stau si astept, caci promisiuni sunt si m-au mai linistesc prietenii, ca asa e la inceput, si ca oricum de munca nu prea se mai gaseste pe aici, ba multi imi spun ca eu sunt norocos.Totusi nu mi-am neglijat timpul liber si am profitat de el, asa ca am iesit la imortalizat peisaje, sau mai bine zis strazi, caci mai mult pe strazi am bantuit :). M-am intalnit si cu niste prieteni mai vechi, care m-au invitat la gratar la sfarsitul saptamanii, intr-un loc numit Barberino di Mugello, un loc care vrea sa para salbatic, dar e imprejmuit cu gard si platesti si melsele de lemn daca vrei sa mananci la masa, pentru mine parea mai degraba cu o terasa imensa decat cu o iesire la iarba verde, si nu mai pui si faptul ca venea responsabilul de acolo destul de des sa ne spuna sa dam muzica mai incet.Dupa ce ne-am hranit bine au decis sa mergem in alta parte, stiau ei un loc unde puteam sa ascultam muzica mai tare. Am mers la Lago di Bilancino doar 5 masini din sapte, caci doua s-au retras, fiind familii cu copii mici.Mie atat mi-a trebuit sa vad apa de balacit, ca nici nu am stat pe ganduri si m-am si aventurat in apa, eu parca as fi presimtit ceva inca de cand am plecat si am avut grija sa-mi iau si slipul cu mine, asa ca nu a fost o ptoblema balaceala.Am ajuns acasa dupa ora 20, unde am meditat asupra saptamanii ce vine, daca va fi ceva mai bogata in poze sau in munca ...

O ruina in Peretola

Cantina la Certosa

Galluzzo

Mercato Centrale

Osteria del Gatto e la Volpe

Osteria del Gatto e la Volpe, este un barulet simpatic pe langa Palazzo Bargello. Interiorul este foarte primitor, pertii sunt impodobiti cu fotografii interesante, oale, obiecte ceramice, toate facute dupa gust, totusi ce mi-a atras atentia a fost un obiect din ceramica care are scluptat chipul lui Vlad Tepes si castelul Bran.

Duomo

Inca din prima clipa de cand am vazut-o, m-a fascinat aceasta catedrala construita de peste 500 de ani si nu odata am trecut pe langa ea, ba cu 4 ani in urma am si intrat dar fara sa urc pana sus in cupola, cu toate ca mi-as fi dorit enorm in ciuda faptului ca am rau de inaltime, si asta nu pentru ca nu as fi vrut ci pur si simplu, ba nimeream intr-o zi aglomerata, ba nu aveam timp.Dar cum timpul le rezolva pe toate, iata ca intr-un final am gasit o buna zi senina si deloc aglomerata, si mi-am zis sa mai intru odata in imensa constructie sa-i admir peretii inalti si impresionanta cupola lucrata de Fillipo Brunelleschi, iar la subsolul catedralei, poate fi vizitat muzeul dell`Opera del Duomo. Dar astea nu sunt suficiente pentru a face un intreg, si daca am vazut ca nu e deloc coada la poarta care duce spre varful cupolei si cu timpul stateam bine, m-am decis sa urc.treptele sunt inguste si din ce in ce mai abrupte, pana spre final unde sunt in spirala, iar peretii sunt mazgaliti de catre turistii care vor sa-si lase "numele" pe ei. Din cand in cand mai e cate un mic popas si cu cate o ferestruica, strategic pusa parca pentru a-ti mai trage suflarea.Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in varf, caci am fost asa de tare dus de val, incat abi am realizat cat de repede am ajuns.Deasupra cupolei e o mica bara de sustinere, doar sa te poti sprijini putin, dar si asa pentu unu ca mine cu rau de inaltime tot nu-i suficient, totusi dupa mai putin de 15 minute ma obisnuiesc cu ideea, si-mi prinde bine lipsa gratarului caci asa pot face poze mai lejer, si panorama poate fi admirata altfel.Nu am pierdut mult timp sus, dar am profitat de cerul senin si am imortalizat cateva imagini si am inceput sa cobor in speranta ca voi reveni cat de curand.