Inca din prima clipa de cand am vazut-o, m-a fascinat aceasta catedrala construita de peste 500 de ani si nu odata am trecut pe langa ea, ba cu 4 ani in urma am si intrat dar fara sa urc pana sus in cupola, cu toate ca mi-as fi dorit enorm in ciuda faptului ca am rau de inaltime, si asta nu pentru ca nu as fi vrut ci pur si simplu, ba nimeream intr-o zi aglomerata, ba nu aveam timp.Dar cum timpul le rezolva pe toate, iata ca intr-un final am gasit o buna zi senina si deloc aglomerata, si mi-am zis sa mai intru odata in imensa constructie sa-i admir peretii inalti si impresionanta cupola lucrata de Fillipo Brunelleschi, iar la subsolul catedralei, poate fi vizitat muzeul dell`Opera del Duomo. Dar astea nu sunt suficiente pentru a face un intreg, si daca am vazut ca nu e deloc coada la poarta care duce spre varful cupolei si cu timpul stateam bine, m-am decis sa urc.treptele sunt inguste si din ce in ce mai abrupte, pana spre final unde sunt in spirala, iar peretii sunt mazgaliti de catre turistii care vor sa-si lase "numele" pe ei. Din cand in cand mai e cate un mic popas si cu cate o ferestruica, strategic pusa parca pentru a-ti mai trage suflarea.Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in varf, caci am fost asa de tare dus de val, incat abi am realizat cat de repede am ajuns.Deasupra cupolei e o mica bara de sustinere, doar sa te poti sprijini putin, dar si asa pentu unu ca mine cu rau de inaltime tot nu-i suficient, totusi dupa mai putin de 15 minute ma obisnuiesc cu ideea, si-mi prinde bine lipsa gratarului caci asa pot face poze mai lejer, si panorama poate fi admirata altfel.Nu am pierdut mult timp sus, dar am profitat de cerul senin si am imortalizat cateva imagini si am inceput sa cobor in speranta ca voi reveni cat de curand.
