Apus de soare

In ultimul timp am tot cautat o portita sa urc pana la Michelangelo, de unde panorama orasului se vede cel mai placut chiar si cu ochiul liber, si am cautat sa prind soarele la apus. Dar de cele mai multe ori ba erea innorat, ba ploua, sau poate ca nu-mi permitea timpul.

Dupa atatea zile de stat la panda, am prins momentul si mi-am zis ca trebuie sa ma echipez si s-o intind la intalnire. Tot cerul erea limpede, numai in dreprul soarelui stateau cativa nori adunati, parca special, pentru a petrece soarele spre asfintit, iar Florenta sta amutita in asteptarea noptii.

Tartaruga

Cand urci treptele spre Michelangelo, pe undeva pe la jumatate e un laculet, in care salasluiesc, pe langa alte vietati, si cateva testoase. Le-am vazut de multe ori si de fiecare data ma intreb, cate generatii au apucat, si-mi inchipui ca au de spus o sumedenie de povesti, din secole apuse.

Canoe pe Arno