Azi e ziua mea de nastere. Daca pana acum cativa ani abi asteptam sa-mi vina ziua de nastere, de la o vreme lucrurile au inceput sa se mai schimbe, nu mai am aceeiasi dorinta si placere sa mi se spuna "La multi ani!", urasc cand te pandesc cei care te cunosc si vor sa-ti iasa inainte sa te urecheze, sa te felicite si sa-ti ureze o gramada, de nu le poti nici tu inchipui sau infaptui, nici daca ai avea 9 vieti. Parca ma simt urmarit de catre toata lumea, chiar daca nu stiu toti ca e ziua mea. Pentru mine a inceput sa prinda alta semnificatie ziua asta, imi da o senzatie de disconfort, nu ma simt deloc in largul meu. Poate ca aceasta senzatie e si datorita definitiei pe care o are aceasta zi, aceea ca te-ai mai apropiat cu inca un an de finalul existentei tale.
Eu imi zic, de cele mai multe ori, ca ziua mea e atunci cand ma simt bine, cand sunt fericit cand fac ceea ce visez noaptea - ma refer la visele frumoase - sau fac ceea ce mi-am dorit. Azi de exemplu mi-as fi dorit sa beau o sticla, doua, de vin cu vre-o doua, trei tipe, suna cam pervers, dar destul de bine :D.
Acum un an, 25 aprilie a picat intr-o zi de duminica. Implineam 27 de ani, si-am avut ocazia sa merg intr-un loc deosebit, eu l-as compara cu paradisul, sau cel putin daca exista acest paradis, mi-ar placea sa fie ca la Goia del Pis.
