Am avut parte de o noapte foarte linistita, locul unde am pus cortul erea destul de moale, iar iarba erea deasa si destul de mare, asta mi-a oferit un somn foarte linistit si m-am trezit odihnit si reincarcat la maxim. Nu reusisem sa vad prea bine imprejurimile cand am ajuns la Lacul Capra, dar a doua zi dimineata m-a intampinat cu un cer senin si o priveliste fascinanta. Aveam sa pierd o buna parte din zi in acest loc, dar asta nu m-a deranjat nici o clipa caci as fi preferat sa mai raman chiar si o noapte. Am profitat de timpul ce-l aveam la dispozitie si am coborat la Balea pentru a-mi lua cateva provizii, caci in cele trei zile petrecute in creasta am cam consumat din ceea ce aveam. La Balea m-am simtit ca intr-un orasel, cu atatea cladiri si atatia turisti care animau zona. Intors la locul unde campasem incarcat cu provizii, am profitat de timp si m-am plimbat prin imprejurimi, descoperint privelisti din ce in ce mai mununate. Am incercat si apa lacului tentat sa fac si o baie, dar fiind apa foarte rece m-am razgandit, asa ca m-am multumit doar sa-mi racoresc picioarele. Aproape ca nu-mi venea sa mai plec de acolo, dar eream abi la jumatatea calatoriei si eram asteptati si de alte locuri pentru a le explora. Asa ca ne-am strans catrafusele si am luat-o din loc in jurul orei 14:00 indreptandu-ne spre Podragu. Dupa vreo ora de mers am ajuns la o ramificatie de trasee, noi aveam doua variante de urmat, sa continuam pe creasta pana la Podragu sau sa ocolim prin vai pe partea nordica a crestei. Intrucat se cam stransasera norii si dadeau semen de ploaie, am luat hotararea sa mergem pe partea nordica. Traseul care l-am urmat avea sa fie ceva mai anevoios, dar splendid, am dat peste portiuni unde soarele nu ajunge niciodata si asta permite zapezii sa reziste chiar si vara. Am intalnit si un raulet cu apa foarte limpede format din mai multe pariase ce izvorasc din munte. Am dat si peste o vale in care erea un lac atat de frumos si locul erea atat de salbatic incat te indemna sa-l admiri si sa calci cat mai rar pe poteca, sa nu cumva sa lasi prea multe urme. In Total am avut de traversat patru vai pana la Podragu, la ultima vale deja norii ereau deasupra noastra si au inceput sa se reverse, fapt ce ne-a facut sa grabim pasii. Traversand ultima vale, s-a deschis in zare asezarea Podragu, o cabana in inima muntilor ridicata pe o colina stand in toata maratia ei alaturi de un lac cristalin, lacul Podragu. In cabana erea nebunie, o aglomeratie ca intr-un iarmaroc, nu aveai loc sa-ti pui bagajul, dar sa mai gasesti unul sa stai jos sa te dezmortesti dupa drum si sa poti bea o cana de ceai cald. Am asteptat in cabana sa se mai potoleasca ploaia, care parea ca nu ar vrea sa ne lase prea curand. De la 17 cand am ajuns abi pe la 20 s-a oprit ploaia si am putut sa ne instalam repede cortul intr-un loc care s-a dovedit ca nu a fost deloc unul bun. Dupa instalare m-am incumetat sa fac o baie in lac rece ca gheata, care mi-a dezmortit toate simturile. Ne-am pus devreme la somn, oboseala aratandu-se din ce in ce mai accentuata, cu fiecare zi, chiar daca ne deplasam pe portiuni din ce in ce mai mici. Somnul m-a luat in compania ploii, care incepuse iar sa cada si picaturile care picau pe cort parca formau un cantec de leagan.
