duminică, aprilie 26, 2009
Forte del Marmi
Forte del Marmi este o localitate balneara, cu iesire la mare, in partea de nord a regiunii Toscana, mai precis in regiunea cunoscuta sub numele de Coasta Varsilia. Plaja, ca peste tot de altfel, este privata fiind posibil accesul la mare doar cu plata.
Jurnal de Italia VIII
Am avut o saptamana normala din punct de vedere al activitatii. Au fost si zile in care nu am strans prea multe ore, au fost si iesiri in afara Florentei, mai exact la mare, la Forte del Marmi, urmatoarea statiune dupa Viaregio, unde a trebuit sa punem la punct o vila. Am cunoscut si locul unde isi au garajul autobuzelor de transport in afara orasului, SITA, asa se numeste aceasta companie, unde am fost solicitati pentru a le curata usile garajelor.
Totodata a fost si saptamana in care mi-am luat primul salariu, care mi-a fost de mare folos in achitarea tuturor datoriilor din tara, acumulate de peste trei luni, care s-au strans, in mare parte, naivitati mele, sau mai bine zis defectului meu de-a ma increde in oameni. In oameni care iti inspira incredere, dar defapt ei se ascund in spatele unui deget, fiind siguri ca asa nu li se va vedea adevarata infatisare. Totusi nu mi-am pierdut increderea in oameni, pot spune cu mana in foc ca am prieteni 100%, binenteles ca ii pot numara lejer pe degetele de la o mana, dar ii consider de incredere totala, vorba aia: "As fi in stare sa-mi las si nevasta cu ei". Nici nu cred ca mi-ar fi de mare folos prea multi prieteni de incredere, si asta pentru ca nici nu sunt acel gen de persoana careia sa-i placa sa fie in centrul atentiei, si am cautat tot timpul sa-mi fac
prieteni adevarati dintre oamenii simpli, oameni de rand, in general cu frica de Dumnezeu.
Unei astfel de persoane i-am incredintat eu sarcina, sa-mi achite toate datoriile, mai ales ca sta la cateva strazi de mine si il cunosc de peste 20 de ani.
Daca nu mi-am pierdut increderea si mai sunt persoane in care poti avea incredere, inseamna ca putem considera increderea nu numai defect, ci si calitate, defecuos e numai modul in care o aplicam, si mai ales persoanele pe care ni le alegem ca fiind de incredere, intotdeauna aparentele inseala.
Totodata a fost si saptamana in care mi-am luat primul salariu, care mi-a fost de mare folos in achitarea tuturor datoriilor din tara, acumulate de peste trei luni, care s-au strans, in mare parte, naivitati mele, sau mai bine zis defectului meu de-a ma increde in oameni. In oameni care iti inspira incredere, dar defapt ei se ascund in spatele unui deget, fiind siguri ca asa nu li se va vedea adevarata infatisare. Totusi nu mi-am pierdut increderea in oameni, pot spune cu mana in foc ca am prieteni 100%, binenteles ca ii pot numara lejer pe degetele de la o mana, dar ii consider de incredere totala, vorba aia: "As fi in stare sa-mi las si nevasta cu ei". Nici nu cred ca mi-ar fi de mare folos prea multi prieteni de incredere, si asta pentru ca nici nu sunt acel gen de persoana careia sa-i placa sa fie in centrul atentiei, si am cautat tot timpul sa-mi fac
prieteni adevarati dintre oamenii simpli, oameni de rand, in general cu frica de Dumnezeu.
Unei astfel de persoane i-am incredintat eu sarcina, sa-mi achite toate datoriile, mai ales ca sta la cateva strazi de mine si il cunosc de peste 20 de ani.
Daca nu mi-am pierdut increderea si mai sunt persoane in care poti avea incredere, inseamna ca putem considera increderea nu numai defect, ci si calitate, defecuos e numai modul in care o aplicam, si mai ales persoanele pe care ni le alegem ca fiind de incredere, intotdeauna aparentele inseala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
