Tot timpul ma gandesc cum ar trebui sa fiu, sa ma comport cu o anumita categorie sau gen de persoana. Prin natura noastra putem sa fim placuti ori respingatori, la fel si noi putem sa ne sortam dupa bunul plac al nostru, persoane cu care sa putem comunica fara sa ne doara capul, fugind de persoanele care ne-ar putea incarca negativ.
Ma lovesc din ce in ce mai mult de lucruri marunte de oameni care prin coportamentul lor exprima altceva decat ceea ce vor sa arate. Suntem atat de diferiti, dar o privire atenta in ochii cuiva poti citi daca ce face sau spune in acel moment e facut cu drag sau fortat.
Cel mai des am intalnit oameni care au uitat sa mearga, invatam acest lucru de cand ne nastem, insa pana murim il uitam. Persoane care nu se mai pot bucura de ceea ce este in jur.
Avand ca pasiune multele, multi din cei care s-au obisnuit cu un anumit gen de viata, ma considera nebun, pe mine si pe cei care isi fac din asta un mod de viata. Eu pe ei nu-i consider in nici un fel, incerc sa-i inteleg. Ei considera ca daca traiesc intr-un loc nu au ce sa mai caute in alte locuri, legat de munte, spun ca la ce sa se mai duca pe el ca il vad de jos, ori ca ce-mi trebuie mie sa urc, le e suficient ca sunt cu picioarele pe pamant. Am mai spus-o, intr-un fel imi convine, ca nu impartasesc prea multi aceasta pasiune, ar fi prea aglomerate potecile si locurile in care iti poti gasi o clipa de liniste.
Am o nemultumire care ma framanta legat de cei care s-au obisnuit sa nu prea traiasca, sau mai bine zis imi pare rau cand vad ca exista astfel de persoane, din pacate destul de multe. Folosesc raspunsuri ca nu pot, nu vreau, sau imi este lene, cel din urma fiind un raspuns care nu ar trebui sa existe in vocabular, in comportament, e raspunsul clar al unui parazit. Cand esti prea obosit si psihic si fizic e de inteles ca nu-ti poti folosi nici o particica din tine pentru a face ceva, caci trebuie sa-ti reincarci energia, si toata oboseala asta venind de la o activitate fizica sau mentala, dar cand oboseala vine de la prea multa lene, asta mi se pare foarte amuzant.
Cred ca gresesc atunci cand incerc sa schimb gandirea sau comportamentul cuiva, poate ca din punctul lui de vedere asa e corect sa fie, cum din punctul meu de vedere asa e corect sa fiu. Totusi cum este posibil sa-ti fie greu sa traiesti, cum e posibil sa-ti fie greu sa deschizi ochii dimineata, sa-ti fie greu sa te bucuri de cat mai multe lucruri, sa nu-ti doresti sa cunosti cat mai multe, sa nu-ti placa sa descoperi locuri noi, sa te multumesti doar ca existi! Probabil ca multi nu sunt constienti nici macar de acest lucru.
