Hrana pentru carii

Un arbore cazut de batranete, sta intins peste frunzele vestede cazute din capaci, si in jurul sau s-a strans cu mic cu mare, parca pentru ai sta la capatai, padurea.

Con de brad

Floarea nu stiu care, de niciunde si de nicaieri

O noua era

Civilizatia lasa urme adanci in zonele impadurite, pot spune ca adevarate rani, care mai apoi sunt carpite cu fel de fel de cladiri, parca menite sa steara orice urma ca ar fi existat veodata paduri si pajisti intregi cu covoare de flori, imagini pe care nu le vedem decat pe desktop, ori intr-un bar -ridicat chiar deasupra unei foste pasuni unde odinioara pasteau in voie cirezi intregi de caprioare -pe unul din pereti, alaturi de un cap impaiat de cerb, sau intr-un tablou imens, pus intr-o camera pe un zid, deasupra patului, intr-o cladirile care au fost constuite chiar pe un loc asemanator cu cel din tablou.

Nu zic ca n-ar mai exista locuri in care inca mai poti respira arerul originar al naturii, dar astfel de locuri incep sa se imputineze in avantajul civilizatiei, sunt din ce in ce mai des defrisate padurile si in astfel de zone gasesti cate un puiet abi rasarit, care nu va cunoaste niciodata maturitatea, isi asteapta soarta crunta de a sfarsi sub rotile unui buldozer.

Eu fiind un impatimit al locurilor cat mai salbatice, parca ma apuca si groaza cand ma gandesc ca peste cateva secole, generatiile de atunci vor privi multe din acestea doar in poze.

Jurnal de Italia IX

Odata cu saptamana ce-a trecut s-a incheiat si cea de-a doua luna de cand lucrez, o luna cu vre-o 10% mai prospera decat cea precedenta.
A fost o saptamana lejera, iar ziua muncii am sarbatorit-o prin munca, si consider ca asa ar trebui petrecuta o zi dedicata muncii, o zi in care toata lumea sa munceasca chiar si cei care nu fac mai nimic tot restul anului, altfel ar trebui sa se numeasca ziua trandavelii.




Asadar pe 1 mai am lucrat cateva ore dimineata, si pana la locul de munca, mai exact Gatto e la Volpe, a trebuit sa merg pe jos caci autobuzele au fost sistate toata ziua. Fiind o zi insorita s-a hotarat sa mergem la un gratar, unde am fost si eu inclus, dar fara prea mare tragere de inima din partea mea, caci as fi preferat ca jumatatea care mai ramasase din zi s-o trandavesc, nu a fost sa fie asa. Pentru gratar, a fost aleasa zona Arezzo, la vreo 70 km de Firenze, intr-un loc special amenajat - ca mai peste tot de altfel. Acele locuri in care sa crezi ca esti la iarba verde, dar stai la niste masute amenajate special, si gratarele la fel facute pentru cei care vor sa se minta ca stau la iarba verde, iar de jur imprejur inchis cu gard.



Mie toate astea nu mi-au dat nici o senzatie de natural, de salbatic, si parca nici gustul carnii - facute totusi pe gratar - nu avea acel gust de gratar, nu am simtit nici o placere, si chiar daca ereau dealuri acoperite de brazi, parca aerul nu avea nici un miros. M-am simtit ca intr-o rezervatie si ma priveam din afara, parca eream piesa de muzeu pentru generatiile viitoare, care nu vor avea ocazia si nici nu vor sti cum se faca un gratar intr-un loc neamenajat si fara carbuni. Asa ca am simtit nevoia sa ies din aceasta cusca si m-am aventurat pe dealuri, unde m-am simtit ca o pasare in zbor.

O meserie la care creierul e un element inutil

Nu stiu cate feluri de meserii sunt in total, nici nu stiu daca a stat vreodata cineva sa le numere, sau sa le categoriseasca. Cert este faptul ca fiecare meserie isi are diviziunile ei, cum este si in cazul cersetoriei. Sunt cersetori care stau pur si simplu cu mana intinsa si cu o bucata de carton in fata pe care scrie cate ceva, altii se milogesc pur si simplu de oameni pe strada sa li se dea un banut, altii mai culturalizati canta, danseaza sau joaca teatru, cred ca deja mergem spre alta categorie, dar pana la urma toti acestia asteapta sa li se dea oricat, nu au un pret fix ca la celelalte categorii de meserii, stau la mila celor care trec pe langa ei, sau la cat de impresionati raman trecatorii vazandu-i, pe cei care se milogesc, canta, sau danseaza, dandu-le atat cat ii lasa sufletul. De multe ori astfel de meserii pot fi mai banoase decat meseri care necesita sa ai ani buni de studii, pe cand la o astfel de meserie, pe langa faptul ca nu-ti trebuie nici macar sa fi atins vreodata o carte, de cele mai multe ori iti trebuie doar sa te misti, sa existi pur si simplu, fara ca macar sa sti pe ce lume traiesti, aici ii excludem pe cei care canta si danseaza.

Cersetorii, cei care intind mana, nu sunt deloc rusinati de ceea ce fac, ba mai mult, in viziunea lor, cred ca oamenii au datoria morala sa se descotoroseasca de monedele ratacite printr-un colt de buzunar, pe care le intalneste ori de cate ori isi baga mana in buzunar, intrebandu-se "oare o sa mai am nevoie de maruntisul asta?! de trei zile tot dau cu mana de el ...". Asadar acesti milogi ajuta, dupa parerea lor, societatea care nu stie ce sa faca cu maruntisul ramas prin buzunar.

Eu unul nu am considerat niciodata necesare astfel de servicii, intrucat nu ma pot lipsi de nici o lascaie, si totusi nu pot trece nepasator pe langa ei, fara sa ma gandesc, la cum de au ajuns in situatia asta, dar pana la urma fiecare isi are rostul lui, si fara aceste persoane cersetoria nu ar mai exista, acest cuvant ar capata alte intelesuri, sau pur si simplu nu ar fi deloc.

Grivei la terasa