duminică, octombrie 04, 2009
sâmbătă, octombrie 03, 2009
Cu aproximativ 3 luni in urma
Au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai postat nimic pe blog, trebuie sa recunosc ca in ultimul timp l-am neglijat, dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la el.
Totusi am sa incerc sa-mi aduc la zi anumite amintiri, sa redau in imagini sau scris ceea ce s-a cam petrecut in ultima vreme, ceea ce s-a petrecut in jurul meu.
Mi-am facut o mica reamintire a evenimentelor petrecute in ultima vreme, am luat un calendar si am incercuit toate zilele pe care mi le-am reamintit mai bine, am constatat ca sunt destul de multe si variate, dar parca nu suficiente, parca ar mai fi avut loc de multe alte intamplari si in datile ramase pe dinafara, in datile nebifate in calendar.
Nu am sa ma apuc sa insir chiar fiecare zi pe care mi-o amintesc, am sa ma rezum la zilele petrecute in mijlocul naturii, mai ales ca de aici am si cele mai multe imagini imortalizate.
In primul rand trebuie sa facem cunostinta cu Clubului de Turism Alpin Vanturarita Ramnicu Valcea, prin care am reusit sa ajung in mijlocul FRTE, unde pot spune ca am cunoscut oameni minunati, cu mici exceptii, dar nu vreau sa transform aceste amintiri in critici, prefer sa raman pe valul frumoas al rememorarii.
Primul eveniment ce mi s-a intiparit in minte intr-un mod placut a fost Trofeul Brasovului, organizat de floare de Colt Brasov, care s-a desfasurat in Bucegi, unde, pentru mine a fost pentru prima oara cand am vazut o poiana plina de corturi, fiind impins de curiozitate am numarat in jur la vreo 110 corturi. Tot aici am redescoperit muzica folk pe care nu o mai auzisem de multa vreme in jurul focului.
Totusi am sa incerc sa-mi aduc la zi anumite amintiri, sa redau in imagini sau scris ceea ce s-a cam petrecut in ultima vreme, ceea ce s-a petrecut in jurul meu.
Mi-am facut o mica reamintire a evenimentelor petrecute in ultima vreme, am luat un calendar si am incercuit toate zilele pe care mi le-am reamintit mai bine, am constatat ca sunt destul de multe si variate, dar parca nu suficiente, parca ar mai fi avut loc de multe alte intamplari si in datile ramase pe dinafara, in datile nebifate in calendar.
Nu am sa ma apuc sa insir chiar fiecare zi pe care mi-o amintesc, am sa ma rezum la zilele petrecute in mijlocul naturii, mai ales ca de aici am si cele mai multe imagini imortalizate.
In primul rand trebuie sa facem cunostinta cu Clubului de Turism Alpin Vanturarita Ramnicu Valcea, prin care am reusit sa ajung in mijlocul FRTE, unde pot spune ca am cunoscut oameni minunati, cu mici exceptii, dar nu vreau sa transform aceste amintiri in critici, prefer sa raman pe valul frumoas al rememorarii.
Primul eveniment ce mi s-a intiparit in minte intr-un mod placut a fost Trofeul Brasovului, organizat de floare de Colt Brasov, care s-a desfasurat in Bucegi, unde, pentru mine a fost pentru prima oara cand am vazut o poiana plina de corturi, fiind impins de curiozitate am numarat in jur la vreo 110 corturi. Tot aici am redescoperit muzica folk pe care nu o mai auzisem de multa vreme in jurul focului.
vineri, iulie 10, 2009
joi, iulie 09, 2009
Amintiri
Se apropie ziua plecarii si ma cam cuprinde groaza, ca niciodata parca nu-mi doresc sa ma intorc in tara, am un sentiment amar de neliniste gandul ca in curand voi fi acasa. Cum suna!!! Pentru mine acasa e si Firenze, parca mult mai confortabil din punct de vedere al zilei de maine.
Oricum imi vor lipsi iesirile plictisitoare la gradar, dar mai mult baile facute in lacul de la Barberino di Mugello. O sa-mi lipseasca si o parte din prietenii de aici, pe care sper sa-i revad curand. O sa-mi lipseasca orasul asta cu strazile lui inguste si pe cat de linistite noaptea pe atat de agitate ziua.
Cred ca in tot timpul asta cat am stat am invatat inca o lectie de viata, poate si o mica parte dintr-o limba si modul de gandire al unei societati mult mai dezvoltata decat a noastra din toate punctele de vedere.
Oricum imi vor lipsi iesirile plictisitoare la gradar, dar mai mult baile facute in lacul de la Barberino di Mugello. O sa-mi lipseasca si o parte din prietenii de aici, pe care sper sa-i revad curand. O sa-mi lipseasca orasul asta cu strazile lui inguste si pe cat de linistite noaptea pe atat de agitate ziua.
Cred ca in tot timpul asta cat am stat am invatat inca o lectie de viata, poate si o mica parte dintr-o limba si modul de gandire al unei societati mult mai dezvoltata decat a noastra din toate punctele de vedere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
