Într-o noapte

Cred c-am găsit iubirea
Atât de căutată
Trăiesc iar fericirea
Acum mai mult ca niciodată

Lumina mi s-a arătat
Inima mi s-a dezheţat
Nu pot să cred că-i adevărat
Acum mă simt cel mai bogat.

Afară e seară, fereastra-i deschisă
Vântul adie şi intră în casă,
E lună plină şi cerul senin
Ş-am desfăcut o sticlă de vin

Sunt eu cu iubita în pat lângă geam
Şi gândurile grele pe care le am
Îmi pier când stau lângă ea,
Lângă dragostea mea.

Nu e nimic mai frumos şi plăcut
Decât să-i dau iubitei un sărut
Şi să-i ating ghipul gingaş
Ea pentru mine, e un îngeraş

Aş vrea să nu se stingă niciodată
O astfel de iubire minunată,
Dar de un asemenea sentiment suprem
Nu cred că sunt destul demn

Mâinile ei mă mângâie cu foc
Şi pentru o clipă stă timpul în loc
Aş vrea să nu se termine niciodată
Aceeastă atingere delicată.

Îmi torn în pahar vin şi beau
Şi somnul mă prinde fără să vreau
Ea vrea să mai stau, dar eu sting lumina
Şi ea supărată îşi retrage mâna

Din somnul adânc în care-am picat
N-a trecut un ceas şi m-am deşteptat
Şi n-o mai văd lângă mine
Şi paharele sunt încă pline

Îmi piere-ndată somnul
Şi-ncep să caut prin casă
Dar fără nici o şansă,
Până verific telefonul...

Şi cad ca într-o visare
Din care-aş vrea să dau uitare
Şi inima îmi bate atât de tare
Şi simte o mare regretare.

De pe cerul senin a mai căzut o stea
Şi-a mai plecat o iubire de-a mea
Şi sufletul îmi spune oftând
Că nu poate suporta acest gând

Inima mă face să tremur
Căci de azi iar voi fi singur
Căci ea erea singura femeie
Care ţinea aprins în mine o scânteie

Vor trece multe nopţi de dor
Poate c-o să şi mor
Şi ziua când m-ai părăsit
Mă va lăsa pe veci cu sufletul rănit

În miez de noapte vântul adie uşor
Eu nu am somn şi mă gândesc la tine cu dor
Şi luna care este încă plină
Îmi duce gândul la a ta mână

Cât de frumos e să iubeşti
Atât de uşor e să şi răneşti
Trebuie să fim puţin mai cuminţi!?
Acum şi nicicând nu vom fi nişte sfinţi!

Nicu Ristea