Retusuri periodice

Undeva pe autostrada e o portiune la care se lucreaza de foarte mult timp. Ca sa nu para rautacios ar trebui sa dam vina pe zona, poate o fi mai sensibila, si trebuiesc facute intariri periodic, sau chiar permanent. Oricum de fiecare data cand trec prin zona imi da senzatia ca portiunea e sustinuta de insasi lucratorii de la drumuri, care, sa nu se plictiseasca isi gasesc diferite preocupari, ba vorbesc la telfon, unii se mai scarpina pe unde au nevoie, iar altii se intind, lasand impresia ca fac gimnastica. Faptul ca mai e cate o portiune la care se mai trage de timp nu trebuie generalizata, caci la capitolul strazi, au o nota destul de mare. Nici nu as putea sa vorbesc de o comparatie cu tara noastra, careia nici nu i s-ar cuveni vreo nota, nici macar cea mai mica.

"Copilaria noastra Vs copilaria lor"

De curand, am dat peste o melodie care nu-mi placea cum suna, e un fel de rap romanesc, dar cu o voce care te scartaie pe creier, oricum versurile sunt destul de inspirate si cineva a avut grija sa le posteze. Mie chiar imi place ce vrea sa prezinte, si e mult mai indicat sa fie citit decat ascultat, credeti-am!

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala,pentru ca asta insemna ceva o data.Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea","Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac","Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosittelefoanele cu fise, dar primii care am facutpetreceri video (inchiriam un video si stateam sa neuitam la filme2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni vazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu inengleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPYBIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice canu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, siabia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, saupustile alea absolut superbe cu apa.
Intre timp, neconsolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicelebidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate incap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa numergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si TakeThat, si inca nu auzisem de manele singurele melodiide joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stiapasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiiidinziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, catsi de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cicosi Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand auaparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teamaca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toataclasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperitinternetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram saiesim afara, noi nu aveam dolby surround system,taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care neplictiseamla o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap,pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam"Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevarsau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa"pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia",care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cubanul care sa intre in farmacie sa cumpereprezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sale aruncam in capul colegilor, care am completat miide oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolounde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru canoi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere sicotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu amaruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau dingreseala pe jos, nu am avut pastile cu capac specialsa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe mainidupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisiciledin cartier, nu am tinut cont de cate lipide siglucide mancam, parintii nostri nu au "child proof thehouse", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de laalimentara, si cate un pachet de tigari de latutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fostmartorii a trei schimbari de bancnote si monede, noiam ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care auauzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei caremai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de"first-timers"...

Noi beam brifcor mancam topic topi-top sau jelibon
Ei se stramba cand aud de crina sau bonibon
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu LOL
Ei nu se mai joaca frunza, nici tzarile sau shotron
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantzei, baba oarba
Ei au altele in cap atunci cand aud de "capra"
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam email noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi.

Eram la o bere-n fata - anu' trecut
2 copii mancau bomboane in fata scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gatSa le spun: In p*** mea
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era...

Forte del Marmi

Forte del Marmi este o localitate balneara, cu iesire la mare, in partea de nord a regiunii Toscana, mai precis in regiunea cunoscuta sub numele de Coasta Varsilia. Plaja, ca peste tot de altfel, este privata fiind posibil accesul la mare doar cu plata.

Jurnal de Italia VIII

Am avut o saptamana normala din punct de vedere al activitatii. Au fost si zile in care nu am strans prea multe ore, au fost si iesiri in afara Florentei, mai exact la mare, la Forte del Marmi, urmatoarea statiune dupa Viaregio, unde a trebuit sa punem la punct o vila. Am cunoscut si locul unde isi au garajul autobuzelor de transport in afara orasului, SITA, asa se numeste aceasta companie, unde am fost solicitati pentru a le curata usile garajelor.

Totodata a fost si saptamana in care mi-am luat primul salariu, care mi-a fost de mare folos in achitarea tuturor datoriilor din tara, acumulate de peste trei luni, care s-au strans, in mare parte, naivitati mele, sau mai bine zis defectului meu de-a ma increde in oameni. In oameni care iti inspira incredere, dar defapt ei se ascund in spatele unui deget, fiind siguri ca asa nu li se va vedea adevarata infatisare. Totusi nu mi-am pierdut increderea in oameni, pot spune cu mana in foc ca am prieteni 100%, binenteles ca ii pot numara lejer pe degetele de la o mana, dar ii consider de incredere totala, vorba aia: "As fi in stare sa-mi las si nevasta cu ei". Nici nu cred ca mi-ar fi de mare folos prea multi prieteni de incredere, si asta pentru ca nici nu sunt acel gen de persoana careia sa-i placa sa fie in centrul atentiei, si am cautat tot timpul sa-mi fac
prieteni adevarati dintre oamenii simpli, oameni de rand, in general cu frica de Dumnezeu.
Unei astfel de persoane i-am incredintat eu sarcina, sa-mi achite toate datoriile, mai ales ca sta la cateva strazi de mine si il cunosc de peste 20 de ani.
Daca nu mi-am pierdut increderea si mai sunt persoane in care poti avea incredere, inseamna ca putem considera increderea nu numai defect, ci si calitate, defecuos e numai modul in care o aplicam, si mai ales persoanele pe care ni le alegem ca fiind de incredere, intotdeauna aparentele inseala.

Inca un an lasat in urma

Azi e ziua mea de nastere. Daca pana acum cativa ani abi asteptam sa-mi vina ziua de nastere, de la o vreme lucrurile au inceput sa se mai schimbe, nu mai am aceeiasi dorinta si placere sa mi se spuna "La multi ani!", urasc cand te pandesc cei care te cunosc si vor sa-ti iasa inainte sa te urecheze, sa te felicite si sa-ti ureze o gramada, de nu le poti nici tu inchipui sau infaptui, nici daca ai avea 9 vieti. Parca ma simt urmarit de catre toata lumea, chiar daca nu stiu toti ca e ziua mea. Pentru mine a inceput sa prinda alta semnificatie ziua asta, imi da o senzatie de disconfort, nu ma simt deloc in largul meu. Poate ca aceasta senzatie e si datorita definitiei pe care o are aceasta zi, aceea ca te-ai mai apropiat cu inca un an de finalul existentei tale.

Eu imi zic, de cele mai multe ori, ca ziua mea e atunci cand ma simt bine, cand sunt fericit cand fac ceea ce visez noaptea - ma refer la visele frumoase - sau fac ceea ce mi-am dorit. Azi de exemplu mi-as fi dorit sa beau o sticla, doua, de vin cu vre-o doua, trei tipe, suna cam pervers, dar destul de bine :D.

Acum un an, 25 aprilie a picat intr-o zi de duminica. Implineam 27 de ani, si-am avut ocazia sa merg intr-un loc deosebit, eu l-as compara cu paradisul, sau cel putin daca exista acest paradis, mi-ar placea sa fie ca la Goia del Pis.

Numere norocoase?!

Tocmai se incheie ziua globului pamantesc - cum suna - de parca ar fi ultima. 22 aprilie, cica atunci s-a nascut miscarea pentru protejarea medului inconjurator, undeva prin anii '70.
Tot timpul am asociat anumite numere cu varsta mea, de exemplu la 22 de ani, pe langa faptul ca eream foarte tanar, a fost si prima mea iesire din tara - unde altundeva, decat in Italia - prin aceiasi perioada a anului, tot atunci am vazut si Turnul din Pisa pentru prima data, pana acum, caci eu mi-am zis inca de pe atunci c-am sa revin intr-o zi, dar nu am fixat o data.
Mai aveam un numar care ma obseda tot timpul, cand eream in liceu si ma intreba cineva cat e ceasul, raspundeam si 27, dar nu mai stiu de unde capatasem eu obiceiul asta, cert este ca apartamentul in care am locuit o viata are numarul 27, si in ultimul an l-am purtat in carca si inca-l mai port, dar nu pentru mult timp, caci in doua zile va fi inlocuit de 28. Asta ma face sa ma simt tare trist. Imi placea la nebunie cand venea ziua mea de nastere, insa acum parca as vrea sa fie stearsa, sa nu mai pot continua cu numaratoarea si sa ramana la numarul meu favorit, 27.
Maine e Sf. Gheorghe si ziua de nastere a unei fete, o fata care mi-a fost iubita - de-adevaratelea - a fost iubita de mine, am analizat de multe ori situatia, si daca au mai fost si altele inainte ei nu au fost decat iluzii, dar cu fata asta chiar m-am iubit, si asta se intampla pe cand aveam doar 21 de ani. Pot spune ca ea a fost prima mea iubire, prima iubire adevarata. Am trait clipele alea pe care orice indragostit le traieste, am simtit pe pielea mea, cum e sa fi cu capu in nori. De multe ori imi vine in minte o imagine foarte clara, no o pot uita - nici nu-mi doresc -, eream peste strada de liceul Lahovarii, la intersectie, ne indreptam spre Nord, nu-mi mai aduc aminte in ce scop, imi aduc aminte cum ne tineam de mana - ea e singura cu care m-am tinut de mana, am mai avut cateva tentative, dar mi s-au parut false - si ne mai si sarutam din cand in cand, si de-odata ne-am trezit in mijlocul strazii claxonati de mama focului si injurati de un sofer, tocmai acolo ne gasisem sa ne sarutam, unde ne erea gandul, nici noi nu stiam. Oricum ne-am continuat repede drumul razand si tragandu-ne de mana unul pe altul.
Ea are 25 exact numarul zilei mele de nastere, si face 26 exact numarul de capitole pe care il are cartea pe care tocmai am termint-o de citit "De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger, ale naibi asemanari...
Cum spuneam cartea "De veghe in lanul de secara", mi-a fost recomandata de catre o persoana pentru care am avut un oarecare respect, nu spun ca mi l-am pierdut... Am cautat ceva timp aceasta carte, fara s-o gasesc, dar trebuie sa recunosc ca nici nu am insistat prea mult. Totusi cineva a retinut ca doream s-o citesc si de curand mi-a facut surpriza sa mi-o trimita pe mess intr-un fisier world. Nu sunt adeptul cititului la PC, dar mi-am dorit atat de mult sa citesc aceasta carte incat am ignorat acest aspect si am citit-o pe monitor. Nu vreau decat sa spun ca m-a dus cu gandul la cum eream eu in adolescenta, mi-am gasit in personajul principal o oarecare asemanare de acum 10 ani. Destul de trist cum s-au dus anii astia, exact esenta tineretii mele, dar daca ii iau la purecat gasesc o sumedenie de amintiri frumoase, si totusi la ce-mi folosesc amintirile ...

Basilica di Santa Croce

Un loc nou pentru mine. L-am admirat de atatea ori cand am fost la inaltime, dar nu am reusit sa-mi fac niciodata drum cat mai aproape. Am nimerit de curand prin zona Santa Croce si am ramas incantat de ceea ce am vazut, mi-am propus ca pe viitor sa-mi fac timp si sa strang mai multe detalii despre acest loc.

Ponte a ema

Chiar daca predomina numarul zilelor ploioase, din cand in cand ne este dat sa ne bucuram si de cate o zi senina, in care sa putem capta imagini cu frumusetile primaverii.

Jurnal de Italia VII

Am avut o saptamana foarte incarcata, si totusi nu-mi ies socotelile asa cum m-as fi asteptat, parca nu se vede un progres fata de saptamanile precedente. A fost o saptamana mai mult haotica, poate si din cauza celor doua sarbatori pascale, sau pentru ca am avut fiecare zi incarcata, dar nu intr-un loc fix, ci o ora aici una, doua dincolo, si am fost solicitat si in constructii, practic m-am impartit pe doua fronturi.

Si de parca nu ar fi ajuns o saptamana in care am strans ore numai din ciupituri, sambata am mai primit 2 posturi fixe, unul in centru si unul mai pe la periferie, la Ponte a ema, la cel din urma a fost o adevarata aventura intoarcerea in oras. E un depozit de papetarie-birotic, si sunt suficient doua persoane pentru a acoperi suprafata. Prima vizita la post a fost in timpul saptamanii, am fost transportati, si la dus si la intors, cu masina, sa ne acomodam si sa invatam si traseul, sambata am fost transportati doar la dus si lasati sa ne facem treaba si de intors sa ne descurcam. Dupa ce am mers trei statii in directia opusa, ne-a dat prin cap sa intrebam si sa ne asiguram ca suntem pe drumul cel bun, si am fost nevoiti sa facem cale intoarsa.

Nu a fost suficient ca erea sa ne ratacim am prins si coada pe traseu, formata din cauza unui accident, cum se intampla des pe aici, din cauza celor care nu stapanesc bine mersul pe motorino. Blocajul a durat cel putin 30 de minute, timp in care am fost nevoiti sa asteptam ca cei de pe salvare sa-si faca treaba si circulatia sa revina la normal. Pana acasa a trebuit sa schimb trei autobuze. Pana la urma nu a fost o saptamana grea, ci una in care am mai invatat cateva linii de autobus si am descoperit locuri noi, pot spune chiar frumoase, mai ales dupa ce trecem noi.

Almese

Almese este un sat situat la vreo 30 km de Torino, inspre Milano. Sunt multe locur frumoase in aceasta zona, dar cea mai mare atractie ramane cetatea San Michele, care este construita pe un varf de 1000 m. Almese face parte din comuna Avigliana, care este infratita cu Alba-Iulia.

Doua decenii

Cu aproximativ 20 de ani in urma sora mea erea strigata in familie Daniela, iar eu Costinel. Dupa doua decenii s-au mai modificat putin, ea devenind Dana, iar eu Nicu.
Ea are casa, masina, are o familie intemeiata, peste patru luni va fi mamica, eu nu am decat casa si diferenta de varsta dintre noi este de un an, partu luni si patru zile.

Jurnal de Italia VI

Azi, la 12:00 am incheiat activitatea, care a durat aproape 2 saptamani legate fara vreo zi de relax, dar nici nu am simtit nevoia, caci am fost in locuri noi, ca Londa, in care mi-am putut face damblaua, lucru ce mi-a oferit o satisfactie mult mai mare decat o zi pierduta degeaba.
Printre picaturi mi-am mai vizitat si postul fix de la "Gatto e la Volpe", asta cand nu am avut extraordinare. Acum ca s-a incheiat activitatea suntem pe picior de plecare intr-un voiaj la Torino, ca am liber vreo doua zile de Paste-le astora, caci ei au cu o saptamana mai devreme decat noi.

Hotel Castri ***

Hotel Castri, este un hotel de 3 stele situat in zona centrala a Florentei, la cateva stradute de gara, in Piazza dela Indipendenza.

Tumak

Mai nou mi-am lasat barba. Defapt pentru mine nu e nimic nou, caci eu ma prefer mai degraba cu barba decat fara, imi da mie o alta morala, asa imi vad eu "eul", cu barba.Noi mei colegi, ca si fostii, si multe alte persone care m-au vazut dintr-o data cu barba, au facut stupida asemanare, pentru ca numai asa o pot numi, cu preoti. De parca creierul lor de gaina e limitat la o fata bisericeasca, nu se pot concentra si ei mai mult si sa-si aduca aminte din copilarie de Ion Creanga, sau daca si-ar mai aminti macar o farama de istorie sa-si indrepte putin gandul spre Nicolae Balcescu, sa nu mai vorbim de primul presedinte republican Abraham Lincoln, toti au avut barba, si exemplele pot continua... dar ei o tin pe a lor: "Ce mai te-ai calugarit! Ti-ai lasat barba?", e, poftim cultura!!!Trebuie sa recunosc ca nu toate persoanele care le cunosc au facut asocierea asta, am si cunostinte care au fost mult mai inspirate sau cel putin sau abtinut sa comenteze schimbarea mea. Mie unul imi place sa ma asociez acum cu Tumak, un personaj din filmul "One Million Years B.C." (1966), un film pe care l-am vazut, pentru prima data, la cinema cu multi ani in urma, erea tradus in romana "Loana" sau "Luana". Tumak facea parte dintr-un trib salbatic, oamenii pesterilor, se luptau pentru supravietuire, ceva foarte apropiat de zilele noastre, numai ca actiunea filmului se petrece cu un milion de ani in urma.

Londa

Londa, un orasel simpatic, din regiunea toscana, in care viticultura e la ea acasa, iar dealurile sunt ocupate de vile care mai de care mai interesante, construite in stil toscan.

Little Bunny

Tot timpul am avut o slabiciune pentru iepurasi, mai ales pentru iepurasele de la Play Boy. Si acum, cand prind ocazia, ma uit cu nesat la un episod cu Bugs Bunny.