Jurnal de Italia V

S-a mai incheiat o saptamana, si nu pentru ca mi-as fi dorit in mod deosebit, ci put si simplu pentru ca nu s-a inventat inca nimic pentru a opri timpul. Sunt momente cand ne dorim ca timpul sa stea in loc, dar sunt si momente cant ne-am dori sa treaca repede. Cel mai bine este, sa profitama de timp chiar si atunci cand ne aflal in momente grele ale existentei noastre.
Dar nu despre timp intentionez sa scriu aici, nici nu sunt in masura sa spun prea bine ceea ce ar trebui. Vreau sa spun ca am inceput luna exact asa cum se incepe luna aprilie ... da, pe 1 aprilie nu am facut nimic decat sa astept sa fiu chemat la munca dar nici un semn, si-mi place sa cred ca a fost o pacaleala, ca m-am mintit singur ca o sa am ceva de lucru pana la sfarsitul zilei, dar s-a dovedit contrariul.
In ciuda faptului ca luna a inceput pe picior gresit, am avut timp sa recuperez pana la sfarsitul saptamanii, caci nu am mai avut nici macar week-end, si ma pot bucura ca am strans ceva ore inca din primele zile, si se anunta deja osaptamana si mai incarcata.
Ma pot bucura ca am fost in cateva locuri noi pentru mine, unul din ele a fost sediul de la crucea rosie, unde am mai inregistrat in cutiuta mea craniana si un banc cu moldoveni: "De ce alearga, de Paste, moldovenii dupa salvare? Ca sa pupe crucea". Pe deasupra orelor "extraordinare", cum le spun ei, am primit si primul meu post fix, la restaurantul Gatto e la Volpe.Si ca sa nu uit de clipele de relaxare romanesti, duminica dupa-amiaza ne-am adunat mai multi romani la "un mic si o bere" in aer liber.