Civilizatia lasa urme adanci in zonele impadurite, pot spune ca adevarate rani, care mai apoi sunt carpite cu fel de fel de cladiri, parca menite sa steara orice urma ca ar fi existat veodata paduri si pajisti intregi cu covoare de flori, imagini pe care nu le vedem decat pe desktop, ori intr-un bar -ridicat chiar deasupra unei foste pasuni unde odinioara pasteau in voie cirezi intregi de caprioare -pe unul din pereti, alaturi de un cap impaiat de cerb, sau intr-un tablou imens, pus intr-o camera pe un zid, deasupra patului, intr-o cladirile care au fost constuite chiar pe un loc asemanator cu cel din tablou.
Nu zic ca n-ar mai exista locuri in care inca mai poti respira arerul originar al naturii, dar astfel de locuri incep sa se imputineze in avantajul civilizatiei, sunt din ce in ce mai des defrisate padurile si in astfel de zone gasesti cate un puiet abi rasarit, care nu va cunoaste niciodata maturitatea, isi asteapta soarta crunta de a sfarsi sub rotile unui buldozer.
Eu fiind un impatimit al locurilor cat mai salbatice, parca ma apuca si groaza cand ma gandesc ca peste cateva secole, generatiile de atunci vor privi multe din acestea doar in poze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu