vineri, iulie 10, 2009
joi, iulie 09, 2009
Amintiri
Se apropie ziua plecarii si ma cam cuprinde groaza, ca niciodata parca nu-mi doresc sa ma intorc in tara, am un sentiment amar de neliniste gandul ca in curand voi fi acasa. Cum suna!!! Pentru mine acasa e si Firenze, parca mult mai confortabil din punct de vedere al zilei de maine.
Oricum imi vor lipsi iesirile plictisitoare la gradar, dar mai mult baile facute in lacul de la Barberino di Mugello. O sa-mi lipseasca si o parte din prietenii de aici, pe care sper sa-i revad curand. O sa-mi lipseasca orasul asta cu strazile lui inguste si pe cat de linistite noaptea pe atat de agitate ziua.
Cred ca in tot timpul asta cat am stat am invatat inca o lectie de viata, poate si o mica parte dintr-o limba si modul de gandire al unei societati mult mai dezvoltata decat a noastra din toate punctele de vedere.
Oricum imi vor lipsi iesirile plictisitoare la gradar, dar mai mult baile facute in lacul de la Barberino di Mugello. O sa-mi lipseasca si o parte din prietenii de aici, pe care sper sa-i revad curand. O sa-mi lipseasca orasul asta cu strazile lui inguste si pe cat de linistite noaptea pe atat de agitate ziua.
Cred ca in tot timpul asta cat am stat am invatat inca o lectie de viata, poate si o mica parte dintr-o limba si modul de gandire al unei societati mult mai dezvoltata decat a noastra din toate punctele de vedere.
marți, iulie 07, 2009
luni, iulie 06, 2009
Campanile
Dupa experienta de acum patru luni, in care am urcat in cupola Domo, am prins un moment profitabil pentru a urca si in clopotnita Domo.
Clopotniţa Operei de Santa Maria del Fiore, are o terasa panoramica de unde poti vedea intreg orasul, dar pana la terasa trebuie sa urci 414 trepte, daca stai prost la captolul efort, se urca destul de anevoios, caci sunt abrupte si pe langa asta spatiul e si ingust, nu poti trece lejer doua persoane una pe langa alta.
Ca pe mai toate zidurile cladirilor si aici sunt gravate tot felul de heroglife in zeci de culori si limbi, nici macar clopotul, care nu sunt sigur ca nu a mai danganit de vreme buna, nu a scapat de mazgaleli.
Dar trecand peste toate aspectele, merita orice efort pentru minunata priveliste ce-o poti admira din varful turnului. Eu mi-am yis mereu ca daca nu ar fi cu intrare as urca de fiecare data cand as trece prin zona, si oricum data viitoare cand voi mai prinde o ocazie sa urca, am sa-mi iau si ceva de mancare sa zabovesc ceva mai mult.
Clopotniţa Operei de Santa Maria del Fiore, are o terasa panoramica de unde poti vedea intreg orasul, dar pana la terasa trebuie sa urci 414 trepte, daca stai prost la captolul efort, se urca destul de anevoios, caci sunt abrupte si pe langa asta spatiul e si ingust, nu poti trece lejer doua persoane una pe langa alta.
Ca pe mai toate zidurile cladirilor si aici sunt gravate tot felul de heroglife in zeci de culori si limbi, nici macar clopotul, care nu sunt sigur ca nu a mai danganit de vreme buna, nu a scapat de mazgaleli.
Dar trecand peste toate aspectele, merita orice efort pentru minunata priveliste ce-o poti admira din varful turnului. Eu mi-am yis mereu ca daca nu ar fi cu intrare as urca de fiecare data cand as trece prin zona, si oricum data viitoare cand voi mai prinde o ocazie sa urca, am sa-mi iau si ceva de mancare sa zabovesc ceva mai mult.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)