Amintiri

Se apropie ziua plecarii si ma cam cuprinde groaza, ca niciodata parca nu-mi doresc sa ma intorc in tara, am un sentiment amar de neliniste gandul ca in curand voi fi acasa. Cum suna!!! Pentru mine acasa e si Firenze, parca mult mai confortabil din punct de vedere al zilei de maine.
Oricum imi vor lipsi iesirile plictisitoare la gradar, dar mai mult baile facute in lacul de la Barberino di Mugello. O sa-mi lipseasca si o parte din prietenii de aici, pe care sper sa-i revad curand. O sa-mi lipseasca orasul asta cu strazile lui inguste si pe cat de linistite noaptea pe atat de agitate ziua.
Cred ca in tot timpul asta cat am stat am invatat inca o lectie de viata, poate si o mica parte dintr-o limba si modul de gandire al unei societati mult mai dezvoltata decat a noastra din toate punctele de vedere.