In jur de 09:00 ne-am luat ramas bun de la refugiul Scara, chiar daca inca nu se uscase indeajuns pe jos, dar pe Fagaras nu iti permiti sa pleci mai departe la o ora mai inaintata, mai ales daca iti propui sa parcurgi o anumita distanta, cum ne planuisem noi sa ajungem la Lacul Capra.
Drumul mai departe ni s-a aratat prietenos si din ce in ce mai rar in vegetatie, doar din cand in cand mai intalneam cate o portiune de iarba in rest numai roci, mai ales portiunea de la Custura Sarati, iar cand urci la Negoiu nu vezi fir de iarba, si dinspre partea vestica urcarea se face aproape catarandu-te. Cel mai mult mi-a placut cand am coborat pe Strunga Dracului, pe lanturi, a fost o senzatie placuta, o combinatie intre efort si concentrare pshica, calcularea fiecarei miscari, altfel riscam ca facand un pas gresit sa ma lovesc sau poate mai rau sa cad pe acolo si nu ar fi fost deloc placut.
Pana la Caltun norii se stransasera amenintator, aproape ca ne facea sa schimbam planu, sa nu mai continuam, sa ramanem peste noapte in refugiul Caltun. Dorinta mea de a ajunge cu orice pret la Lacul Capra mi-a dat un impuls asa ca la ora 18:00 am plecat spre destinatia dorita. Epuizati dupa o zi lunga, am facut ceva eforturi pentru a mentine un ritm repejor, caci nu ne placea ideea sa ne prinda noaptea si norii incepusera sa-si mai si lase cate o picatura-doua pe noi si ne mai dadeau cate un fior si tunetele insotite de fulgerele. Trebuie sa recunosc ca aproape ca as fi ramas oriunde la cat de epuizat eream, dar nu ne-am lasat invinsi de osteneala si am continuat pana la destinatia finala, unde privelistea minunata ne-a facut sa uitam de toata oboseala acumulata si parca ne-a reumplut cu energie. Am ajuns pe la 21 la locul pentru care am mers toata ziua, dar a meritat tot efortul si ca o binecuvantare s-a facut senin si lacul limpede in care reflecta luna aproape plina, m-a facut sa ma simt pe deplin implinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu