1 August

Iată-mă după un an pregătindu-mi iar bagajul pentru Făgăraș. Dacă privesc în urmă parcă ar fi trecut mai multe vieți, mă refer la cât de multe evenimente au avut loc în viața mea și totuși s-au desfășurat atât de repede, doar amintirile imi năvălesc acum în cap.

Una din ele destul de recentă, ceea din Buila, de la renovarea refugiului din poiana „Piscul cu Brazi ”, unde am întâlnit și cunoscut oameni deosebiți. În primul week-end am făcut chiar și o mică drumeție împreună cu Viorel, Marius, Flavius și trei belgieni (Sara, Săndel cum îl poreclisem noi pe cel mai vânjos dintre belgieni și John cel mai plăpând dintre ei). Seara ne-am adunat cu toții în jurul focului, cei nouă belgieni și, nu mai știu exact numărul românilor, dar să fi fost în jur de cinsprezece.

În cel de-al doilea week-end sâmbătă seara m-am retras devreme la cort, lucru care m-a făcut să mă trezesc pe la ora 2:30, din cortul meu se vedea ca și cum ar da să crăpe de ziuă, în somnolența mea auzeam un horcănit și un suflu puternic, am stat să identific din ce parte vine horcănitul și am identificat cortul din stânga mea, suflul puternic venea din dreapta, undeva mai sus dintr-un alt cort, aceste sunete asociate cu foșnitul ierbii de către vântul care adia, dădeau impresia că mișună oareșce prin zonă. Nu a mișuna nimic căci am ieșit pentru o clipă să admir luna care strălucea și reflecta imaginea clară a văilor și crestelor.

O altă aminitre, e drept, ceva mai îndepărtată, dar nu lipsită de semnificație este cea din timpul practicii, de la Orşova – Buziaş. Unde am descoperit locuri noi, și m-am revăzut cu un vechi camarad, cu Boiașu Ionuț, cu care am făcut armata, pe care nu-l mai văzusem de zece ani și nici nu mai știam nimic de el. După ce am povestit câteva ceasuri și ne-am amintit de vremuri apuse, ne-am desparțit cu speranța revederii. Și ca sfârșitul excursiei să fie unul plăcut m-am ales și cu prieteni noi, care-mi sunt dragi.

Acum o să mă îndrept către alte persoane dragi, pe care le-am cunoscut în urmă cu un an în Valea Buda, recunosc că-mi fierbe sângele de emoție la gândul de-a mă regăsi cu echipa veselă, căci pentru mine asta sunt ei, asta înseamnă, veselie.

Am să-mi asociez această veselie zilei de 1 august, ziua în care m-am lăsat de fumat (2004), zi în care mi-am luat pentru prima dată concediu oficial (2006), ziua când a renăscut dragostea mea pentru munte (2007), ziua când am pus pentru prima dată piciorul pe tărâmul Masivului Făgăraș (2009), zi în care m-am îndrăgostit, am devenit altceva, o zi plină de bucurie, ziua când voi fi pe culmile Făgărașului în vf. Ștuneaua.