Creasta Fagaras (a cincea zi 05.08.2009)

Am cazut intr-un somn adanc, din care am fost trezit in miezul noptii de tunetele care pareau ca sparg cerul si de fulgerele care cadeau nu departe de noi si faceau lumina in toata valea. Ne-am trezit si din cauza apei care invadase terenul de sub cortul nostru si ne dadea senzatia ca stam pe o saltea cu apa, pana cand incet incet a inceput sa patrunda si in cort, alimentata intruna de potopul care nu area ca vrea sa se opreasca pana nu umple toata valea de apa.
Rucsacii ii lasasem in compartimentul cortului pentru bagaje, care nu are prevazut decat folia de deasupra, dedesubt fiind doar pamantul, ceea ce a facut ca apa sa patrunda in ei oarecum pana la jumatate, udand astfel peste 80 % din lucrurile aflate in el.
Vazandu-ne intr-o situatie destul de delicata, am luat repede decizia sa ne refugiem in cabana Podragu, care erea lao distanta de vreo 200 m de locul in care ne amplasasem noi cortul. Mi-am bagat tot ce aveam in rucsac si am plecat prin ploaie doar in bermude si cu rucsacu in spate. Ploaia erea foarte deasa si avea picaturile foarte mari, incat chiar daca am tasnit din cort si am incercat sa ajung repede in cabana, alergand prin bezna, prin mocirla si sarind peste rocile pe care le vedeam cand fulgera, lucru care ne-a fost de ajutor intrucat ne-a liminat cararea ajungand la cabana cu bine, dar fleasca.
In cabana ne-am intins saci de dormit pe podea si ne-am bagat in ei asteptand doar lumina, de ploaie nu ne mai temeam, eream deja prea uzi sa ne mai pese daca se opreste sau nu.
Dupa ce ne-am dezmeticit si ne-am adunat fortele am rumegat asupra situatiei. Ne doream tare mult sa continuam, dar vremea, chiar daca se oprise ploaia, se arata foarte neprielnica, daraproape ca nici de renuntat nu incapea vorba.
La ora 09 am luat decizia sa continuam intrucat norii incepusera sa se mai sparga, si cateva firicele de soare se revarsau peste creste. Am continuat doar doua persone , a treia ramnand sa-si mai adune ceva forte. Asadar am pornit spre refugiul Vistea, doar doua peroane, fara cort.
Am traversat mai multe curburi de novel, care pareau ca sunt interminabile, incepusem sa fim foarte obositi si nu mersasem prea mult, dar s-a acumulat si oboseala de peste noapte, care ne-a vlaguit, asta si din pricina lipsei de somn.
Ajunsi la baza varfului Vistea am inceput sa urcam o panta inclinata cam la 60 de grade si a trebuit sa parcurgem o diferenta de nivel de circa 200 m, a fost destul de solicitant. Cand ne-am vazut in varful Vistea eu am ezitat si parca nu-mi doream decat sa ajung la refugiu, nu ma incanta sa ne abatem pana pe varful Moldoveanul, dar mi-am tras putin suflul, si am pornit spre cea mai mare altitudine din Fagaras. Efortul a meritat mai ales ca de data asta vremea a fost de partea noastra, si am avut parte de o priveliste superba, pe care am admirat-o vreo 10 minute, dupa care ne-am indreptat spre destinatia stabilita. De pe varful Vistea a trebuit sa coboram pana la refugiul Vistea o panta la fel de inclinata ca cea pe care am urcat.
Toata calatoria nu am facut-o in mai mult de 4 ore, la ora 13 eream primii din refugiu si cu toate ca vremea nu se arata prea rea si timp ar mai fi fost, am decis sa ramanem in refugiu peste noapte, intrucat nu mai aveam cort si hainele imi ereau toate ude.
Refugiul are locuri de dormit asezate pe doua nivele, 4 locuri de dormit la nivelul unu si 4 la nivelul doi, se pot creea si mai multe spatii de dormit, asta depinde de cat de mare esti si cat poti sta de inghesuit. Noi ne-am stabilit la nivelul doi si am tolanit toata ziua, ba adormeam ba ne trezeam si mai dadeam cate un raid pe afara, sa mai verificam cum sta vremea si ce mai misca. Cel mai mult se miscau norii dintr-o parte in alta, dar a trecut si o turma de oi. Intr-o alta iesire din refugiu ni s-a aratat chiar si un curcubeu, care in limba narurii prevesteste sfarsitul vremii nedorite. Mai eream treziti din cand in cand si de cate cineva care venea la refugiu in trecere, sau sa se stabileasca ca si noi peste noapte.
A fost o zi destulde lunga chiar daca nu am mers prea mult, parca seara nu mai venea, s-a lasat indelung asteptata, dar si cand a venit ne-am luat ramas bun de la ziua, incercand sa prindem un apus care nu s-a putut zari decat printr-o mica fisura in norii care incepeau iar sa se stranga. Ne-am bagat la la somn, exact ce facusem intreaga zi, dar diferenta erea ca un somn de noapte ne incarca altlel energia, de care aveam atata nevoie pentru a continua calatoria noastra.

Creasta Fagaras (a patra zi 04.08.2009)

Am avut parte de o noapte foarte linistita, locul unde am pus cortul erea destul de moale, iar iarba erea deasa si destul de mare, asta mi-a oferit un somn foarte linistit si m-am trezit odihnit si reincarcat la maxim. Nu reusisem sa vad prea bine imprejurimile cand am ajuns la Lacul Capra, dar a doua zi dimineata m-a intampinat cu un cer senin si o priveliste fascinanta. Aveam sa pierd o buna parte din zi in acest loc, dar asta nu m-a deranjat nici o clipa caci as fi preferat sa mai raman chiar si o noapte. Am profitat de timpul ce-l aveam la dispozitie si am coborat la Balea pentru a-mi lua cateva provizii, caci in cele trei zile petrecute in creasta am cam consumat din ceea ce aveam. La Balea m-am simtit ca intr-un orasel, cu atatea cladiri si atatia turisti care animau zona. Intors la locul unde campasem incarcat cu provizii, am profitat de timp si m-am plimbat prin imprejurimi, descoperint privelisti din ce in ce mai mununate. Am incercat si apa lacului tentat sa fac si o baie, dar fiind apa foarte rece m-am razgandit, asa ca m-am multumit doar sa-mi racoresc picioarele. Aproape ca nu-mi venea sa mai plec de acolo, dar eream abi la jumatatea calatoriei si eram asteptati si de alte locuri pentru a le explora. Asa ca ne-am strans catrafusele si am luat-o din loc in jurul orei 14:00 indreptandu-ne spre Podragu. Dupa vreo ora de mers am ajuns la o ramificatie de trasee, noi aveam doua variante de urmat, sa continuam pe creasta pana la Podragu sau sa ocolim prin vai pe partea nordica a crestei. Intrucat se cam stransasera norii si dadeau semen de ploaie, am luat hotararea sa mergem pe partea nordica. Traseul care l-am urmat avea sa fie ceva mai anevoios, dar splendid, am dat peste portiuni unde soarele nu ajunge niciodata si asta permite zapezii sa reziste chiar si vara. Am intalnit si un raulet cu apa foarte limpede format din mai multe pariase ce izvorasc din munte. Am dat si peste o vale in care erea un lac atat de frumos si locul erea atat de salbatic incat te indemna sa-l admiri si sa calci cat mai rar pe poteca, sa nu cumva sa lasi prea multe urme. In Total am avut de traversat patru vai pana la Podragu, la ultima vale deja norii ereau deasupra noastra si au inceput sa se reverse, fapt ce ne-a facut sa grabim pasii. Traversand ultima vale, s-a deschis in zare asezarea Podragu, o cabana in inima muntilor ridicata pe o colina stand in toata maratia ei alaturi de un lac cristalin, lacul Podragu. In cabana erea nebunie, o aglomeratie ca intr-un iarmaroc, nu aveai loc sa-ti pui bagajul, dar sa mai gasesti unul sa stai jos sa te dezmortesti dupa drum si sa poti bea o cana de ceai cald. Am asteptat in cabana sa se mai potoleasca ploaia, care parea ca nu ar vrea sa ne lase prea curand. De la 17 cand am ajuns abi pe la 20 s-a oprit ploaia si am putut sa ne instalam repede cortul intr-un loc care s-a dovedit ca nu a fost deloc unul bun. Dupa instalare m-am incumetat sa fac o baie in lac rece ca gheata, care mi-a dezmortit toate simturile. Ne-am pus devreme la somn, oboseala aratandu-se din ce in ce mai accentuata, cu fiecare zi, chiar daca ne deplasam pe portiuni din ce in ce mai mici. Somnul m-a luat in compania ploii, care incepuse iar sa cada si picaturile care picau pe cort parca formau un cantec de leagan.

Creasta Fagaras (a treia zi 3 august 2009)

M-am trezit devreme sperand sa plecam cand inca mai e roua, cand rocile sunt inca umede, ceea ce e neindicat, caci poti risca sa aluneci si unde mai pui ca te mai si uzi. Sa nu plecam asa devreme au avut grija camarazii mei de drum care s-au trezit mai tarziu, eu intre timp am admirat imprejurimile scaldate de razele calde de soare ale diminetii.
In jur de 09:00 ne-am luat ramas bun de la refugiul Scara, chiar daca inca nu se uscase indeajuns pe jos, dar pe Fagaras nu iti permiti sa pleci mai departe la o ora mai inaintata, mai ales daca iti propui sa parcurgi o anumita distanta, cum ne planuisem noi sa ajungem la Lacul Capra.
Drumul mai departe ni s-a aratat prietenos si din ce in ce mai rar in vegetatie, doar din cand in cand mai intalneam cate o portiune de iarba in rest numai roci, mai ales portiunea de la Custura Sarati, iar cand urci la Negoiu nu vezi fir de iarba, si dinspre partea vestica urcarea se face aproape catarandu-te. Cel mai mult mi-a placut cand am coborat pe Strunga Dracului, pe lanturi, a fost o senzatie placuta, o combinatie intre efort si concentrare pshica, calcularea fiecarei miscari, altfel riscam ca facand un pas gresit sa ma lovesc sau poate mai rau sa cad pe acolo si nu ar fi fost deloc placut.
Pana la Caltun norii se stransasera amenintator, aproape ca ne facea sa schimbam planu, sa nu mai continuam, sa ramanem peste noapte in refugiul Caltun. Dorinta mea de a ajunge cu orice pret la Lacul Capra mi-a dat un impuls asa ca la ora 18:00 am plecat spre destinatia dorita. Epuizati dupa o zi lunga, am facut ceva eforturi pentru a mentine un ritm repejor, caci nu ne placea ideea sa ne prinda noaptea si norii incepusera sa-si mai si lase cate o picatura-doua pe noi si ne mai dadeau cate un fior si tunetele insotite de fulgerele. Trebuie sa recunosc ca aproape ca as fi ramas oriunde la cat de epuizat eream, dar nu ne-am lasat invinsi de osteneala si am continuat pana la destinatia finala, unde privelistea minunata ne-a facut sa uitam de toata oboseala acumulata si parca ne-a reumplut cu energie. Am ajuns pe la 21 la locul pentru care am mers toata ziua, dar a meritat tot efortul si ca o binecuvantare s-a facut senin si lacul limpede in care reflecta luna aproape plina, m-a facut sa ma simt pe deplin implinit.

Lacul Avrig

Creasta Fagaras (a doua zi 02.08.2009)

Dimineata ne-a intampinat cu cerul senin si raze de soare, pormitandu-ne o zi frumoasa. Ne-am pus in miscare la ora 8, de acum incolo nu avem sa mai profitam de umbra vre-unui copac, caci pe creasta nu creste decat iarba. Asa ca in ciuda faptului ca soarele ne zambeste, sunt si dezavantaje, nevoia de a ne hidrata mai des, ceea ce ne obliga sa caram mai multa apa si riscul de a ne bronza mai mult decat trebuie, pentru asta fiind nevoie de crema protectoare, care nu trebuie sa lipseasca din trusa medicala.
La vreo doua ore de locul de unde innoptasem am ajuns la un loc minunat, la lacul Avrig, unde ne-am fi dorit sa mergem inca din prima zi, dar oboseala si-a spus cuvantul. Oricum am hotarat sa pierdem cateva ore admirand aceasta asezare minunata.
Lacul se afla la altitudinea de 2011 m, e ca o oaza de liniste cu apa limpede care te vrajeste si te face sa-ti doresti sa te balacesti, dar odata ce atingi apa te trezesti imediat din vraja, caci este foarte rece.
Ne-am urnit cu greu din acest loc, mai ca si discutasem sa ramanem peste noapte, dar nu eream decat la inceputul calatoriei si speram sa gasim alte locuri asemenea sau mult mai frumoase.
Am continuat pe creasta Garbova pana pe varful Scara apoi am coborat in Saua Scara, la refugiul Scara unde ne-am decis sa ramanem peste noapte, mult prea devreme, la ora 15:30, dar ni s-a spus ca urmeaza o zona mult prea dificila, asa ca mai bine sa fim odihniti pentru urmatoarea zi.

Creasta Fagaras (prima zi 1 august 2009)

Din atatia cati se anuntasera ca merg cu noi in tura, a mai ramas doar un tip Iulian din Brasov si binenteles eu cu Alex. Asa ca am stabilit ca vom incepe tura din Turnu Rosu, intalnirea fiind la 07:00, pe 1 august 2009, fiecare venind din localitatea lui.
Prima zi am savurat din frumusetile naturii, de mersul prin padure, la un moment dat pe poteca ingusta printre copaci ne-au tasnit chiar prin fata cateva caprioare, un moment unic pentru mine, cu cat inaintam cu atat padurea incepea sa se rareasca, am facut nenumarate opriri in care ne-am infruptat cu afine, de ni s-au invinetit mainile si limba.
Ajunsi pe creasta ni se deschide orizontul ca o carte plina cu imagini, de care nu te saturi sa o rasfoiesti, facem popasuri dese, in care ne potolim setea la izvorasele ce curg din munte si admiram peisajele minunate si vietatile de pe aceste meleaguri, oile, magarii si hergheliile de cai.
In cea dintai zi am hotarat sa ramanem pe undeva pe langa Saua Suru, in jurul orei 17:00, urmand ca a doua zi sa ne continuam drumul pe creasta. Ne-am pus la somn multumiti ca am avut parte de o zi senina.