duminică, iulie 05, 2009

Piazza liberta

QUEST ARCO FU ERETTO IN TEMI DI TORPIDA SERVITU A CELE. BRARE GLI INIZII DEL DOMINIO LO. RENESE DI CUI IL 27 APRILE 1859 SEGNO PER VOLANTA DI POPOLO LA FINE. A PURIFICAZIONE ED AUASPICIO FIRENZE SCRIVE QUI IL NOME DI VITTORIO EMANUELE III RE D'ITALIA. SOLDATO AL FRONTE NEL. LA GUERRA PER IL DIRITTO NAZIO. NALE E PER LA CIVILTA.
11 NOVEMBRE 1916













Vedere din interiorul Uffizi








Vedere de pe terasa Uffizi










sâmbătă, iulie 04, 2009

Galeriile de arta Uffizi

In Uffizi sunt adapostite mari opere de arta ale unor personalitati ca Hugo van der Goes, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raphael, Rembrandt Van Rijn si multi altii.
Trebuie sa recunosc ca ai nevoie de cunostinte suplimentare pentru a face fata unei plimbari prin galerie, si mai ales pentrua intelege ceva, altfel te uiti ca mata in calendar, caci nu cunosti istoria tobloului sau a sclupturii, si mai rau de atat, in ciuda faptului ca are si un mic istoric si de cine e lucrarea, tu habar nu ai cine e cel care a creat-o.
Cam asta am patit eu si nu numai in Galeriile de arta Uffizi, ci si la Louvre si la Ataturk Museum. Dar deosebirea dintre ele este ca la Louvre te lasa sa faci cate poze vroiai, iar la Ataturk Museum ereau cate 5-6 tipi in fiecare incapere, imbracati in negru si cu emitatoare in ureche, care nu te lasau nici macar sa ti mana pe aparat dar sa ami incerci sa capturezi cate o fotografie pe furis, nici o sansa!!!
In schimb la Uffizi cu chiu, cu vai, ii mai puteai fenta cu toate ca la fel ca la Ataturk Museum, este interzisa fotografierea, dar nu sunt atat de severi ca turcii, dar nici atat de amabili ca francezii. Oricum am auzit ca in Louvre, o mare parte din operele expuse sunt copiile originalelor, si asta pentru a evita deteriorarea lor, cele originale sunt conservate bine, in locuri numai de ei stiute.
Totusi Uffizi a foat o experienta frumoasa, mai ales ca am reusit sa imortalizez sicateva imagini.



















Louvre



Ataturk Museum





vineri, iulie 03, 2009

Sperante

"Sunt un om ca si tine, dar fara noroc. Sa fii in locul meu ce ai face? Ai fura? Ai sparge banci? Ai ucide? Eu nu am de lucru, nu am casa, dorm in gara. Sunt batran, cine-mi da de lucru! Asadar din putinul tau da-mi un mic ajutor, te rog pentru a supravietui. Multumesc mult!". Cam asa s-ar traduce unul din textele ce le are pe langa el un cetatean care isi castiga existenta din mila trecatorilor.
Asta e doar una din zecile, sau poate chiar sutele de persoane care isi au locul lor pe stradutele din centrul Florentei, persoane pe care le gasesti aproape zi de zi in locurile pecare si le-au ales in scopul practicarii acestei meserii.
Nu de putine ori m-am lovit de tigancile care vin spre tine cu u pahar de plastic rostind milostiv "Bon giorno!", sau trecand pe langa cate un lautar care-si acompaniaza instrumentul in ritmuri de sarbe.