Creasta Fagaras (prima zi 1 august 2009)

Din atatia cati se anuntasera ca merg cu noi in tura, a mai ramas doar un tip Iulian din Brasov si binenteles eu cu Alex. Asa ca am stabilit ca vom incepe tura din Turnu Rosu, intalnirea fiind la 07:00, pe 1 august 2009, fiecare venind din localitatea lui.
Prima zi am savurat din frumusetile naturii, de mersul prin padure, la un moment dat pe poteca ingusta printre copaci ne-au tasnit chiar prin fata cateva caprioare, un moment unic pentru mine, cu cat inaintam cu atat padurea incepea sa se rareasca, am facut nenumarate opriri in care ne-am infruptat cu afine, de ni s-au invinetit mainile si limba.
Ajunsi pe creasta ni se deschide orizontul ca o carte plina cu imagini, de care nu te saturi sa o rasfoiesti, facem popasuri dese, in care ne potolim setea la izvorasele ce curg din munte si admiram peisajele minunate si vietatile de pe aceste meleaguri, oile, magarii si hergheliile de cai.
In cea dintai zi am hotarat sa ramanem pe undeva pe langa Saua Suru, in jurul orei 17:00, urmand ca a doua zi sa ne continuam drumul pe creasta. Ne-am pus la somn multumiti ca am avut parte de o zi senina.

Un moment de ratacire

Intorsi din tura de recunoastere primesc o veste trista, cum ca Dani si Coco no vor mai merge cu noi pe Fagaras. Lucrul acesta m-a facut sa-mi pun si eu semnul intrebarii, si nu am mai avut acelasi entuziasm de-a merge, parca lipsea ceva, nu erea totul complet fara ei.
In ultima zi cand ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru lunga tura, am luat hotararea sa plec la mare. Ajuns la mare am avut un sentiment de neliniste, de parca locul meu nu erea acolo, dar acest sentiment a fost alungat de placerea de a innota in mare si de cele trei tipe cu care urma sa impart pentru o saptamana aceiasi camera. Nu mi-a trebuit decat vreo doua ore de somn si doua apeluri, de la doua persoane care vroiau sa ni se alature turei noastre.
Asa ca s-a produs in mine o scanteie si parca a explodat in mine o dorinta de a merge negresit pe Fagaras, asa ca am reluat planul amanandu-l cu o zi, pe 01 august 2009. Mi-am luat la revedere de la mare si de la cine mai erea de luat si am pornit spre visul meu de un an.

O tura de recunoastere (24.07.2009)

De mult planuiam sa ajung pe Fagaras. Cand auzeam de Fagaras paca auzeam de o poveste pe care o ascultasem de nenumarate ori. E drept ca nu imi propusasem o data anume sa ajung pe culmile acestui masiv, si nici nu paream nerabdator s-o fac prea curand pana acum un an, cand mi-am spus "la anu voi merge pe Fagaras indiferent de ce s-ar intampla!", aceasta decizie si ambitie mi-au dat-o si prietenii mei Coco, Dani si Alex, care s-au innobilat si ei cu aceasta dorinta.
Asadar am inceput pregatirile cu un an inainte pentru o calatorie mult visata. Am citit tot felul de documentatii si am studiat tot felul de harti si trasee, si ne-am oprit asupra crestei. Da, ne-am hotarat sa facem Creasta Fagaras.
Am fost tot timpul constient de cat de repede trece timpul, cu cat se apropia ziua pe care o planificasem pentru pornirea pe creasta, parca emotiile ereau din ce in ce mai mari si chiar daca aveam oarecare cunostinte din carti despre Masivul Fagaras, eream foarte constient ca voi pleca cumva in necunoscut, pentru asta am decis sa facem o tura de recunoastere, asa ca am pornit intr-o dimineata de iulie spre creasta, de la Turnu Rosu.
Pentru descrierea turei va lasa sa-i cititi Jurnalul lui Alex, caci cu el am fost in tura de recunoastere. Eu o sa postez doar cateva imagini din aceasta scurta iesire.

Ochiul sarpelui (Eritrichium nanum)

paths on mountain (Bucegi 18.07.2009)

Cu aproximativ 3 luni in urma

Au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai postat nimic pe blog, trebuie sa recunosc ca in ultimul timp l-am neglijat, dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la el.
Totusi am sa incerc sa-mi aduc la zi anumite amintiri, sa redau in imagini sau scris ceea ce s-a cam petrecut in ultima vreme, ceea ce s-a petrecut in jurul meu.
Mi-am facut o mica reamintire a evenimentelor petrecute in ultima vreme, am luat un calendar si am incercuit toate zilele pe care mi le-am reamintit mai bine, am constatat ca sunt destul de multe si variate, dar parca nu suficiente, parca ar mai fi avut loc de multe alte intamplari si in datile ramase pe dinafara, in datile nebifate in calendar.
Nu am sa ma apuc sa insir chiar fiecare zi pe care mi-o amintesc, am sa ma rezum la zilele petrecute in mijlocul naturii, mai ales ca de aici am si cele mai multe imagini imortalizate.
In primul rand trebuie sa facem cunostinta cu Clubului de Turism Alpin Vanturarita Ramnicu Valcea, prin care am reusit sa ajung in mijlocul FRTE, unde pot spune ca am cunoscut oameni minunati, cu mici exceptii, dar nu vreau sa transform aceste amintiri in critici, prefer sa raman pe valul frumoas al rememorarii.
Primul eveniment ce mi s-a intiparit in minte intr-un mod placut a fost Trofeul Brasovului, organizat de floare de Colt Brasov, care s-a desfasurat in Bucegi, unde, pentru mine a fost pentru prima oara cand am vazut o poiana plina de corturi, fiind impins de curiozitate am numarat in jur la vreo 110 corturi. Tot aici am redescoperit muzica folk pe care nu o mai auzisem de multa vreme in jurul focului.

Ponte Vecchio on night